Când eram mică, eram mereu atrasă de tatuajele de la gumă – sounds stupid, but it is what it is. Pe măsură ce am crescut, mi s-a spus să las visul ăsta, and I did. Totul s-a schimbat însă când am fost obligată să renunț la scrimă, sportul de performanță pe care îl practicam, din cauza unei accidentări. Atunci am realizat că nu vreau să fac următorul pas în direcția greșită – iar domeniul în care activam nu îmi oferea libertatea pe care mi-o doream. Așa că am făcut the switch, and I never looked back.

M-a inspirat mereu cultura tatuajelor – the ink-culture, so to speak. Walking art – ideea că arta poate fi purtată pe piele – mi s-a părut fascinantă. De mică îmi desenam caricaturi pe mâini, iar pe parcurs am fost influențată de oamenii din jur, de artiștii cu care am interacționat și de pasiunea lor autentică pentru meseria asta.